Ziua 1
…sună pretenţios huh? Auzi, creier, aş putea să nu mă explic, să nu explic de ce m-am pornit. Imi aduc aminte că înainte de ‘89 existau nişte chestii care transformau TV-ul tău alb-negru într-unul “color”. Era de fapt o sticlă de mărimea unui televizor Opera, sticlă colorată bineînţeles, transparentă, pe care o puneai în faţa televizorului. Avea doi suporţi şi partea de sus era albastră. Cerul cică. Adică: bă! La noi cerul e întotdeana senin, albastru, chiar şi sub pământ sau la tine în cameră. Să mai zică cineva că nu e adevărată ideea aia cu uitatu’ la televizor cu lumânarea! Ce o fi fost în capul ălora de au venit cu ideea asta? Şi mai mult au şi fabricat-o. Normal că era un “fake” îngrozitor, ca multe altele, dar ideea în sine, tre’ să recunosc, era în spiritu’ vremurilor: toată lumea trebuia să vadă acelaşi lucru în acelaşi fel. Era să obiectez, păi dacă mă uitam la alt program? CARE? Un fel de caleidoscop în care viaţa arată de fiecare dată la fel, asta doar dacă nu te uitai stând în cap la TV şi cred că nu erau mulţi care să facă asta.
Din acest motiv (glumesc) au apărut după 89′ timbrele şi nu mă refer la alea de colecţie. Ele ar trebui să mă “ferească” de chestiile contrafăcute. Am fumat Rothmans de la ruşi. Erau ca dracu, ude şi puturoase, cu filtru din hârtie creponată. Timbrul - garanţia că ceea ce consumi e authentic. Şi uite aşa prin liceu devenisem colecţionar. Pe bune!…umbla vorba că dacă strângi nu ştiu câte timbre (dezlipite uşor de pachet să nu se cunoască) poţi să-ţi iei nu ştiu câţi bani. Am colecţionat, vorba aia : beau, beau, da şi când oi vinde sticlele…Nu-i aşa că-i tare, să “fumezi” timbre autentice? N-am văzut niciodată niciun ban, dar am fumat mult “la poştă”.
Concluzia: am sticla mea colorată, cu timbru care-mi garantează că ce trăiesc, ce fac, ce dau mai departe, are aerul de authentic, de hm … certified. Că nu mă îmbăt cu apă rece. Io sunt unu din aia de “dă voci” (named “voiceover”) pe la tot felu’ de emisiuni, ştiri, etc. Întotdeauna când îmi fac serviciu spun ceea ce zic şi gândesc alţii, chiar dacă nu cred o iotă…da’ ştii nene, tre să fii authentic, să crezi ce spui, să pui suflet!
Gata! De azi vorbesc ce gândesc eu! Azi am îmbuteliat prima sticlă (obligatoriu alcool), primu’ pachet de ţigări cu timbrul meu: “Brainover”. CE MARCA MEA!
P.S. Chiar cu riscu’ de a fi previzibil:
VO: Consumaţi pe riscul dumneavoastră!
Filed under: Uncategorized
succes la scrieri! si bine ai venit in blogosfera!
te-am pus in lista mea de prieteni unde iti este locul.
si de-acuma…incetul cu incetul, se fabrica otetul!!
multumesc mult…si de ajutorul dat
nu - acum, incetul cu incetul se tese internetul
hahahaha..sau asa!
Mult spor la , ca de idei nu duci lipsa.
Foarte original numele site-ului tau.
Pe curand cu alte ganduri pe hartie.